Digodana

Asa cum am promis, m-am dus la centrul de donare . Aveam, in minte ce mi se spusese, ca femeia are nevoie de trombocite. Nu prea stiam ce inseamna, dar eram foarte determinata sa o ajut. Asa ca, ajung la fisier, imi scot fisa, spun asistentei pentru cine vreau sa donez si ca vreau sa donez trombocite. Imi spune ca nu, nu, nu pot sa fac citafereza (asa am inteles ca asa se cheama procedura de separare a trobocitelor). Ca au persoane speciale pentru asa ceva si ca eu nu indeplinesc conditiile. No bine. Daca nu, nu. Ma resemnez si merg sa bifez restul de formalitati. Adica o minima analiza sangelui, sa vada daca am suficient fier, am trecut testul, apoi am completat un chestionar si m-a luat in primire o doamna doctor care mi-a lust tensiunea, s-a uitat peste fisa si a zis ca sunt ok. Uf, parca am trecut de unul din cele mai grele examene. Cu sticla de apa dupa mine, band intr-una sa ma hidratez, tasnesc pe scari catre sala de donare. Aceeasi liniste, aceleasi fetze senine, aceeasi ordine. Ma ia in primire o asistenta, vede fisa, ii spun pentru cine vreau sa donez si….. surpriza! Ma intreaba daca nu vreau sa fac citafereza! Pai tanti, eu de-aia am venit, dar mi s-a spus sa imi iau gandul. Imi explica ca, intr-adevar nu prea indeplinesc conditiile, pentru ca e o procedura mai complicata, care dureaza mult si sunt preferati cei care au donat de cel putin patru ori, mai cu seama barbatii, femeile mai rar si doar in situatii exceptionale. Doar ca acum era o situatie limita, femeia avea neaparata nevoie de trombocite. O asigur ca eu pentru asta venisem, ca stiam ca dureaza mai mult, ca mi-am facut timp pentru asta si ca sunt barbata, asa ca ma ia de mana si pornim cu jalba inapoi la doctorita. Pe care o convingem, amandoua, ca vreau citafereza. Cu inima cam stransa isi da acordul, imi explica in ce consta, asteapta sa vad daca sunt la fel de hotarata, eu sunt, asa ca ii spune astistentei sa incerce trei etape si daca rezist sa o faca si pe a patra. Nu prea inteleg ce si cum e cu etapele astea dar eu stiu deja ca o sa le fac pe toate patru. In nici 10 minute au iesit analizele, asistenta, care fraternizase oarecum cu mine, a venit radioasa si mi-au spus ca sunt perfecte, asa ca, m-am trezit instalata pe un scaun si “cablata” corespunzator.
In timp ce ma pregateam, mi-a explicat amanuntit ce inseamna citafereza. Ideea e ca ti se extrage o cantitate de sange, care intra intr-un aparat, in care se separa si se colecteaza trombocitele. Dupa ce acestea sunt extrase, sangele se intoarce inapoi in organism. Dupa care iar se extrage o cantitate de sange, iar se separa, iar se reintroduce in organism. Asta de cateva ori, in functie de donator. Echipamentul este foarte performant, mi-au spus ca unul din motivele pentru care selectionarea pentru citaforeza este atat de stricta, este acela ca materialele pentru o donare costa aproximativ 300 euro si ar fi risipa daca un donator nu poate trece prin cel putin 3 etape…
Eram foarte calma, am ras tot timpul, mi-am luat telefonul langa mine si sticla cu apa si gata. Nu pot sa nu spun, din nou, cat de tare m-au impresionat asistentele de acolo. Cat de atente sunt cu toata lumea, cat de politicoase si, mai ales, cat sunt de implicate. Daca a venit un donator cu B3, “Vai ce bine, asta e pentru baietelul de la pediatrie “, a mai venit intre timp unul cu aceeasi grupa ca si mine, imediat l-au intrebat daca nu are mai mult timp, sa faca citafereza, sa mai adune pentru pacienta de la hematologie, cea pentru care donam si eu. Omul a spus, insa ca nu are timp si am vazut dezamagirea pe fetele lor… in schimb a mai venit un altul, care a fost dispus sa ramana si le-am vazut cu cata bucurie l-au pregatit si l-au instalat si pe el la aparatura. Mi-au spus ca, in mod normal colecteaza cam 210-220 ml de trombocite de la un donator, si ca aceasta cantitate ii asigura bolnavei doua zile de supravietuire. Deci e pe viata si pe moarte si ele stiu asta.
A trecut repede ora cu pricina, timp in care am trecut toate cele 4 etape fara nici o problema, am fost rasfatata, mi-au adus in continuu pahare cu calciu efervescent, ba la un moment dat, cand le-am spus ca eu sunt o somnoroasa si ca am tendinta sa adorm cand ma relaxez si sa nu se sperie, ma trezesc cu un pahar de cafea aburinda Mai zi ceva Razand, mi-au spus sa fac tot posibilul sa nu adorm, nu de alta dar ele or sa se sperie daca ma vad cu ochii inchisi ca or sa creada ca mi-e rau. Asa ca m-am concentrat sa stau treaza urmarind ce se intampla in jurul meu, si nu am putut sa nu le admir si mai tare, si pe ele si pe cei care veneau acolo.
Odata procedura incheiata, ne-am despartit destul de greu, ele m-ar mai fi tinut acolo, sa stau, sa imi revin, ne imprietenisem deja si parca le parea rau ca o sa plec… Doar ca ma simteam foarte bine, mie nu mi s-a parut nimic greu, asa ca le-am asigurat ca sunt ok si ca o sa mai trec pe acolo.
Mi s-a mai spus ca daca faci citafereza poti sa mai mergi sa donezi dupa o luna, nu dupa 3 cum e de obicei la donarea de sange, pentru ca trombocitele au un timp mult mai mic de regenerare.
Am luat adeverinta , apoi m-am intalnit cu domnul a carui sotie avea nevoie de transfuzie. Mi-a multumit, am mai povestit, si ne-am despartit la poarta spitalului. M-am plimbat pana acasa, apoi am tras un pui de somn, si a doua zi eram in perfecta stare de functionare.
Asa cum probabil v-ati dat seama, am scris textul acesta ca un fel de apel pentru cei care vor si pot sa doneze sange.
Sunt o multime de cazuri disperate, de oameni a caror viata depinde de transfuzie, sta in puterea noastra sa ii ajutam si este mult mai usor decat pare…

Tags: citafereza, donare de sange, leucemie, OI negativ, transfuzie