4
Feed on
Posts
Comments

Cantecul Sirenei

Articol publicat in: Familie, Personal, Turism


Noapte in Fagaras . Prima noapte pe creasta , in Fereastra Mare. Ne bucuram toti de izbanda dupa primul urcus cu adevarat greu. Si de focul facut pe creasta. Nu as fi crezut ca se poate, tin minte ca si eu aveam prima data idei in cap cu focul de lemne la marginea cortului Si mi s-a raspuns cu hohote de ras, Pe creasta nu sunt lemne, pe creasta sunt pietre si iarba.

Asa le-am spus si noi baietilor, care venisera prima data in Fagaras, cand am auzit ca ei au in rucsaci carbuni si ziare de aprins focul : Mai baieti, nu va prostiti, nu are rost sa carati ca sunt grei oricum nu aveti cu ce sa faceti foc, acolo sus. Ei au ras si au spus ca or sa faca foc cu orice pret. Si, culmea, au gasit si lemne! Chiar daca a trebuit sa coboare destul de mult pana sa le gaseasca. Dar au vrut, au crezut si au reusit. Mi-a placut determinarea lor.Eu am aprins focul, cu ziarele aduse de ei si bratul de iarba uscata cules de Sonia. Vreascurile facute din ramurile mai subtiri au ajutat mult, la fel si evantaiele baietilor si vantul, caruia, de data asta i-am dat voie sa ajunga, doar atat cat sa atate focul. Destul de repede o flacaruie vesela ne bucura sufletele, ne-am adunat toti sa vedem minunea. In curand s-a transformat intr-un foculet de toata frumusetea.
Ne-am asezat pe pietre, roata langa foc, am povestit de toate, de drumul de a doua zi, pe mine m-a rupt oboseala si cum am apucat sa ma incalzesc, m-a luat si somnul. Asa ca m-am fofilat in cort.

Sonia ramasese cu baietii. De fapt am avut mare noroc ca i-am intalnit, altfel poate ca era mult mai plictisitor si fara farmec excursia pentru ea.

Le-am mai auzit vocile si povestile, tot mai incet, apoi am adormit.

La un moment dat m-am trezit, parca intr-un spatiu ireal. De undeva de departe, de foarte departe, se auzea, cumva filtrat, o melodie. M-am trezit instantaneu. O recunoscusem, era Nightwish , Over the hills and far away. Una din preferatele Soniei. Atunci realizez ca Sonia CANTA!.

Cand avea 4 ani a castigat un concurs, Tip Top Prichindel, era o mana de copil si a cantat o melodie foarte grea pentru varsta ei. In rochita roz, cu o palarioara in cap si papusica ei preferata in brate, canta De ce-mi zambesti papusico, hai li, hai lili, hai looo I-a cucerit pe toti! Apoi a fost tot timpul scoasa la inaintare de educatoare si invatatoare, le salva serbarile. Brusc, s-a oprit. Nu a mai vrut sa cante nicodata. Cel putin sa nu stie ca o aude cineva. O mai auzeam cantand in camera, cand ea credea ca nu o aud. Are o voce extrem de frumoasa

Acum o ascultam, melodia e grea, Sonia era in largul ei, canta dumnezeieste. Aerul rarefiat, ecoul dat de munti, linistea cumplita facea ca senzatia de ireal sa fie si mai intensa. Imi venea sa ma ciupesc sa vad daca nu cumva visez, este sigur un cantec din vis

Sonia se opreste, prea repede pentru mine, as fi vrut sa mai continue, imi era ciuda ca m-am trezit atat de tarziu si nu am auzit-o

Ea tace. Liniste profunda, cateva secunde nu se mai aude nimic, decat, reverberatia ultimelor sunete peste vai Baietii isi revin , parca treziti din hipnoza si incep sa aplaude Bravo Sonia, Bravo

Mai ce super a cantat, Esti fantastica! Nu stiu care a fost reactia Soniei, nu am auzit nimic, cred ca adevarata manifestare a bucuriei aprecierii de catre ceilalti a fost in sufletul ei si poate ca va mai canta copilul meu

Am stat, am asteptat, imi doream sa o mai aud, sa mai cante. Nu a mai facut-o, s-a ridicat de la foc si a venit si s-a cuibarit langa mine.

Mi-a ramas foarte puternic intiparita in minte acea senzatie, acea melodie, vocea ei rasunand , neomenesc, peste munti

Acum stiu cum canta sirenele. Acum stiu ca muntii au si ei sirenele lor

5

Leave a Reply

(insereaza codul din stanga)
Weblog

Toate drepturile rezervate Weblog.ro

X