Articol publicat in: Educatie, Familie, Societate
“Pe străbunica-mea o chema Vironica. Şi pe străbunicul meu îl chema Luca.
Şi Luca îi zicea la Vironica cînd o sfădea:
“Tuloai tu Vironică tu, şi-oai de mninune, să nu te şi cunoscută, să te şi lăsată fată ficioară la tată-tu şi la mâne-ta, să şi stată cu ei şi să le mânci la ceia capu şi să le scoţi peri albi, tu! Să nu te şi cunoscută nime şi sa te şi luată… că numa de amar mi-o fost de cînd ai vinit în casa aiasta şi pînă amu! De amar mi-o fost tu, tătă viaţa cu tine…. şi nici pămînt nu ni-o dat , nici ai tai nu ne-o facu’ nimic in lume…. şi nici tu n-ai fost de nici o treaba, tu Vironica! Numa nervi, numa năcaz, vai-ş-amar!”
Vironica, senina, stătea, se gândea, si deodată zice:
“Mă Lucă…. io una m-am aflat tare bine cu tine, apă tu dacă nu te-ai aflat bine cu mine……. îi treaba ta!” “
